Fiti binevenite,dragi sarbatori!

Stiu ca mai sunt cateva zile pana la vacanta de iarna,pe care o asteptam cu totii.Zapada este din belsug,pentru toata lumea,luminitele au impodobit orasele si ne fac serile mai frumoase.Sunt sigura ca Mosul are gata pregatita,lista si un sac greu,greu pentru noi.
Maine incepe febra cumparaturilor,a retetelor atat de bune,ce ne aduc aminte de copilarie.Abia astept sa gust din prajiturile bunicii,sa merg la Sfanta Liturghie din seara de Ajun,si sa il astept nerabdatoare pe Mos Craciun.Cumintica,am scris o scrisoare,pe care o voi aseza cu drag,sub bradutul impodobit.
Anul acesta vreau mai mult decat orice,sa fiu fericita,alaturi de oamenii dragi,care  ma incarca cu energie pozitiva si la randul meu,vreau sa le transmit ganduri bune si urari de bine.
Sunt nerabdatoare si emotionata in acelasi timp,Noaptea Sfanta e aproape!

Si doar iubind,te vindeci de pacat

Indreapta astfel totul..ce s-a incalcat

Strangand din ochi un strop,ce dulce se coboara

Strabate acelasi drum,sa nu te mai doara.

Gustand din ochii ei,cautand chemarea

Va-ntalniti la fel;tu soarele,ea marea

Vantul e-ntre voi si lumea se separa

Iar raza purpurie sufeletu-nfioara.

Rasari in fata ei,cu alba maretie

Si la pieptul tau,surazand ai vrea sa fie

Dar s-a dus departe,printre zari pierdute

Strabatand si azi,ganduri nestiute.

           In camp deschis cu flori,o carte veche-aleasa

Si cete ingeresti..ea e a ta mireasa

Destinul sa va umple,alaturi sa va puna

Cu dar de mare pret:ea piatra,tu cununa.

Revedere de decembrie

Chiar daca tu spui nu,eu stiu  ca e da.Un ,,da" al sufletului,nu si al buzelor.
Ne tinem de mana prin frigul de afara si gonim printre fulgii efemeri.Abia ne privim,suntem evazivi.Zambim,dar stim.... ca ar curge lacrimi,daca s-ar putea.
Timid,privesc chipul tau imbujorat.Imi zambesti.Asa,exact cum il stiu eu,surasul,a ramas la fel.Nu ezit sa il sarut.Si cuvintele se revasrsa,fara un inceput sau vreun sfarsit anume.Unde oare am ramas?Nici poetii nu stiu sa spuna.
Ceasul e doar un artificiu,nu tinem cont de el.Noaptea,e partasa la intrevederea noastra.Am atatea sa iti spun,dar tacerea m-a pecetluit.
Stiu ca zorii vor veni sa  intampine o noua dimineata.Privirile au ars,saruturile s-au uscat,mainile s-au despartit.Zapada s-a asternut frumos,dar pe cerul meu,sunt doar nori grei de furtuna.Am sa plec din nou,ai sa pleci din nou.O sa ne ducem,oare dorul?
Acasa,acum fara tine,imi inramez franturile ce au ramas intre noi.Esti pe drum,dar nu pe drumul ce te aduce la mine.Ai plecat in lumea care te adora,iar eu sunt aici in tacere.
Imi doresc sa fii bine,sa ne revedem cu bine,mai frumos...

Bine ai venit,draga Iarna!

O alta dimineata de luni.E 6 si cateva minute.Inca imi e somn,si,desi devreme,duc dorul asternuturilor moi.Incepe o noua zi din viata mea.Decembrie,s-a strecurat intre paginile calendarului deja infrigurat.Mai e putin...
In graba,ma pregatesc si fug pe usa.Parca toata lumea e la fel ca mine;somnoroasa:d.Merg pe drumul obisnuit,strabatut de ani de zile si zeci de mii de pasi.Timpul nici nu tine cont nici de mine,nici de ce vreau.Imi vad reflextia prin vitrinele aburite.Continui sa merg,nu ma opresc o secunda.
Stiu,nu ma asteapta o cafeluta  fierbinte,insa nu ma plang.Fac un salt indraznet si,peste cateva ore,ma cuprinde o atitudine monotona.In jurul meu e galagie,dar eu,sunt cu mine.Cu gandurile si trairile mele ascunse.Privesc spre geam.Peisajul nu ma prea incanta.E gol si trist,dar simt ca ma ragasesc in el.
Dar,in neantul sobru,isi face simtita prezenta,primul fulg.Cat e de frumos!
Il admir de la fereastra,si sper sa nu fie doar el.Intr-adevar,e urmat de alti zeci de fulgisori usori.Au venit sa ne incante privirea si sa ne aminteasca inca o data,ca ne pregatim de sarbatoare.Sa fie ei oare,vestitorii?Sper sa da.Ma bucur de haina frumoasa si gratioasa ce impodobeste acum natura.Sentimentul de nou imi umple sufletul,caci iarna a venit din nou in viata mea!

Spune tu!

De sus,de la fereastra mea,privesc inspre oras.E dedesubt,eu sunt deasupra.Aerul e tare si imi taie respiratia.Il inspir cu o sete seaca.Sunt aici,intre draperii albe,in caldura propriilor fereste.Deschid ochii larg,iar de aici,de afara,vantul imi bate in fata.E rece,si patrunde in mine,ca o umbra.
Zarea  nu o pot cuprinde,doar caut cu privirea.Ce?Nici eu nu stiu.Pe mine,m-am pierdut de mult intre randuri  citite de zeci de ori.Nu mai insist.
Dar tu?Tu,unde esti?
Asculta putin,urma ce a ramas la tine,si poate iti mai trimite vreun gand...te rog.De ce m-ai lasat aici,nu inteleg.Intr-o rama arsa,pe cerul asprul,ne regasim.Dar nu pot sa ajung,oricat de mult mi-as dori.Am fugit de atatea ori,nu te-am ajuns niciodata.Parca,nu ai fost aici.
Imi impleticesc bratele,caci e frig,mai ales,singura intr-o lume de straini.Ai lasat tot,fara sa lupti.Mie nu mi-a mai ramas mare lucru.Dar tu?

Stii ca am inima franta?Sa spui ca ne-am pierdut,ca ne-am avut unul pe altul,dar ne-am desprins la prima furtuna?Nu e simplu.De aici de sus,te caut si pe tine cu privirea.Nu te gasesc.Ma vei cauta vreodata,imi vei sterge lacrima fierbine ce curge in amintirea ta?

Stau in oglinda si ma privesc.Aparent,totul e asa cum stiu eu,cum am lasat si cum cunosc.Insa,de multe ori,nu ma pot opri din plans,privind in adancul meu.Cat de mult,m-am schimbat defapt.Aceasta privire launtrica,nu mi-o da o bucata de sticla,in fata careia stau acum.
Am incercat mereu,sa fiu eu,asa cum imi place cel mai mult.Dar,timpul mi-a demonstrat,prinzandu-ma adesea in mrejele sale umbroase,ca nu sunt doar eu.Si ca,fiecare om,care va trece pa langa mine,poate avea un cuvant de spus..cu mine,sau despre mine.
Fara sa imi imaginez,am intrat intr-un miraj.Compus din umbre,trairi,vieti si oameni.De la fiecare,am invatat sau am preluat cate ceva.Poate,si un simplu gest,sau  mai multe.Acum fac parte din mine.Sunt petale delicate,dintr-o floare uscata,cu o aroma timpurie.

Umbra

Note grave,se acorda pe o voce trista,plina de intelesuri transparente.Fiecare cuvant parca e scris pentru noi,sau pentru tine.Cu greu,il rostesc,fara sa incerc vreo remuscare.Dar pianul m-a acompaniaza atat de placut....
E sumbra atmosfera,lumina nu se mai desluseste.Se resfrange doar in  forme ce reies din mintea mea.Si ea s-a facut praf de atatea regrete,de atatea furtuni si ploi..Parca aud noaptea cum plange,cum ma cheama la ea.Sa o urmez?Nici eu nu stiu.
Stiu doar ca e intuneric si ca printr-o raza vie,te intrevad in ceata.Oare,mi se pare numai?De atins,nu indraznesc,raman aici.
Ma vezi,cu sufletul ingenunchiat,cu ochii doua cascade negre...Te apropii,incet si surd.Nu stiu cum,de unde atata putere,sa ma iei de mana,sa imi mangai chipul ravasit.Atingerea ta,ma infioara si nu reactionez.M-ai deconectat de la tot...Imi ridici privirea dintre ciulinii sortii.Te vad,putin mai clar.
Fara un gest,imi atingi buzele ce-ti duceau un strasnic dor.Inima ti-o simt..bate mai tare si nu ai cum sa ma minti..Acum,si cerul imi e martor.Pentru o clipa,norii mei s-au rasfirat,iar seninul prindea culoare.
Dar ai ales.... sa ma privesti si atat.Mi-ai transformat imbratisarea in surghiu,iar sufletul intr-o fecioara rastingnita.Nici macar nu ai privit inapoi...oglinda s-a spart,coiburile inteapa si dor.Glas nu mi-a ramas,dar un gand te va aduce mereu la mine,in acele nopti cu sopate reci.Nu te arati,dar intre ele ai ales sa ramai undeva in spate,ca  o umbra

Ciocolata amara

O ciocolata am impartit.. de la inceput.Am desfacut-o incet,curios,dar oarecum pofticioasa.Erai acolo pe banca,langa mine.Ne-am privit in  ochi,timizi si evazivi.
Prima bucatica am impartit-o intr-un zambet dulce,savurand usoara aroma de menta ce ne insufla o racoare placuta.Am continuat sa ne delectam...am pus cuvinte,fiori si vise.
Dar ciocolata nu s-a terminat,aveam tot timpul din lume sa o degustam si lumea de partea noastra,sa ne bucuram de ea.Am mai indraznit umpic,o suava atingere de buze.Fara intrebari,sau vreo intentie anume...condusi doar de ciocolata.
Ne-am promis ca vom continua,dar oare,nu a fost de ajuns,sau poate prea mult?
Am ramas singura,pe bancuta noastra,intr-un apus de soare,asteptandu-te ca de obicei.Nu ai aparut,lasandu-ma sa ma intreb ,,De ce?".
Am vrut sa plec,sa nu  mai privesc in urma.Dar aceeasi aroma nu m-a lasat...era o ultima bucatica de ciocolata...amara.

M-am trezit astazi... pe la ora 11,eh, nu mai conteaza.Eram somnoroasa,ca de obicei si imi arunc ochii din instinct catre ecranul tetefonului.Asa cum banuiam,imaginea cu un soare desenat nu era.Asta e...

Cateva minute,stau si ma gandesc la ce o sa se intample astazi.Oricum,stiu ca ziua pe care tocmai o am in fata, nu va fi egala nici intr-un colt cu celelalte.
Bun,pretind ca voi fi optimista,ca nu ma voi lasa purtatata de ganduri gri.Ar fi si pacat,ce-i drept,sa stric vremea asa de frumoasa de afara.Imi beau cafeaua linistita, nu ma uit la ceas.
Trec putin in revista,ce s-a iontamplat  in ultima perioada.Nu  pot spune ca sunt pe deplin multumita,poate doar asa voiam sa par.Realizez,ca nu totul in aceasta viata consta intr-un chip frumos,intr-o intalnire romantica sau alte lucruri de genul asta.
Recunosc, nu sunt nici prima nici ultima care ma voi lovi de zidul transparent al unei aparente pe care imi place sa mi-o constriuesc.Stiu sigur: ,,Ce  nu te omoara,te face mai puternic!".Imi pun acest vers temelie pentru lunile care urmeaza.Imi voi imparti singuratatea in doua,iar restul il voi pastra,acolo undeva.Nici eu nu stiu prea bine unde este acel loc ,,undeva" dar macar..e departe de tine.Si nu  iti voi mai permite sa ma impiedici.De data asta,Nu!

Iubesc atat de mult parul cu mireasma de flori..iubesc degetele subtiri cu aroma de caise dulci.Dar iubesc inca,asa cum indrageam candva, aleea unde obisnuiam sa ne plimbam nepasatori dar veseli.Imi petrec adesea timpul,cateodata doar cu gandul,si caut dimineata de inceput.
Rasaritul e fraged,aerul ma indeamna sa visez,sa prind aripi nebanuite.E devreme,iar secundele roiesc in jurul meu, pregatindu-ma pentru nou.Soarele imi zambeste si imi mangaie cu blandete chipul amortit,dar tanar.
Lumina senina se rasfrange printre suvite castanii,dezordonate.Zambesc si imi acopar vesel ochii albastri,cruzi.Oamenii par morocanosi,dar eu sunt optimista.Cuprind in palma o floare E simpla si frumoasa.
Imi apropii incet nasul de petalele ei proaspete.E atat de bine!

E greu de crezut,dar inca imi e dor.Si ma gandesc adesea,oare ce mai faci?Bine,rau...e greu de spus.Nu esti aici si nu  imi este usor deloc.Insa,am invatat sa castig cu modestie,sa pierd cu demintate.
Ma intreb,oare ti-ai dori sa ma simti?adormind pe umarul tau,cautnd privirea ta blanda,mangaind obrazul tau cald?
Printre picaturile de cafea si fum ma caut pe mine.Am uitat de soaptele frumoase si simple  pe care obisnuiam sa le rostim cu emotie.Ascult melodia noastra.Seara e atat de frumoasa!Dar nu e la fel fara tine.Iti scriu timid,stiu,e inutil.Insa cerul citeste senin un sentiment curat.
Poate va grava cu praf de stele langa fereastra ta..din inima mea pentru lacrima ta...

Sentiment

Mi-a fost un dor nebun de tine
 Si-am alergat kilometri,mile
Doar,doar sa ma intalnesc cu tine
 Cu tine,sentiment de iubire


. Si tea-am gasit de multe ori
Gratioasa ca o balerina
Cu ochi mari si vorba dulce
 Iar privirea,doar senina.

 Si-am ajuns sa te cunosc
 Sa vreau sa te tin aproape
 Sa iti cant sa iti dansez
 In ceas de zi,in ceas de noapte


Am plutit de multe ori
Pe ape tulburate
 Iar malul,nu-l vedeam in zari
 Era mult,mult prea departe.


 Ba chiar si tu ai disparut
Fara sa spui unde si de ce
 Si-am vazut cum peste tine apa trece
 Lasand in urma ei,un suflet gol si rece.

 Pluteam pe apa a nimanui
 Nestiind unde e calea
Si-as fi dat orice,oricui
Sa imi arate calea

 Intr-un tarziu neasteptat
Cand speranta si-a luat zborul
Ai luminat tot ce-ai lasat
 Si-ai dus departe norul.

 Iar barca mea s-a ratacit
 Poate si azi mai cauta
Singura si fara zare
Totul,defapt ce a pierdut odata. .

Lemon♥

Hello everyone! E vineri,ziua dinainte de sambata,cand iubim sa ne trezim mai tarziu si sa lenevim in patut,corect? Pentru ca gradele incep sa sara din termometre si sa ne preseze de-a dreptul,incercam sa gasim metode prin care sa ne racorim putin.O inghetata,un suc rece(de pepene e preferatul meu)sau,ceva simplu,natural si foarte buun! Este vorba despre colorata si racoritorea limonada!Apa rece,1-2lamai si zahar.Se agita,se adauga cateva zambete de vara si se pune in frigider putin timp.Se serveste cu pofta si de preferat,alaturi de o prajitura sau un film bun.Yummi,right? O dupa-amiaza placuta tuturor si Haideti la un pahar de limonada rece:)

Ma uit la poza ta si as vrea Sa pot sa te ating,sa fiu cumva Undeva acolo intr-un mediu absurd Macar sa pot sa te aud. Sa o strang la pipept,sa o imbratisez E putin ciudat,oare nu gresesc? Asa simt eu,e normal sau nu Te vad in umbre,mai mult alb si negru. Ai un zambet cald captat de o lentila Si asa ramai pana de dezbina Privind la aparente pare chiar banal Sa ramai mareu asa inchis intr-un fundal. Ma imaginez, ca stau langa tine In acelasi loc, te simt lang mine Nu poti sa imi daruiesti,decat o pierduta privire Eu ti-as putea da sentimente fine. Nu le-as schita pe foaie ar fi prea abstract Nici in batai de ceas..tic-tac tic-tac Dar le-as pune undeva,tu mereu sa revii In rama sufletului,defapt a inimii..

In bucatarie

Dupa ce am sarbatorit Pastele intr-un mare fel,alaturi de prietenii in a caror companie ma simt minunat,m-am linistit acasa pentru putin timp.Cel putin asa credeam eu.Ziua de luni m-a prins putin cam sifonata prin oras,inca de dimineata fiind in priza.Somnoroasa fiind,am incurcat putin drumul spre casa,dar m-am redresat repede. Rapid un dus,si fara prea multe discutii in pat.La somn cu mnine;;).Nu mai stiu cat era ceasul,oricum nu-mi pasa.M-am trezit dupa-amiaza,dornica de o plimbare revigoranta,in parc de ce nu. Spre dezamagirea mea,nu am mai iesit nicaieri.O alergie s-a lipit de mine de duminica si nu m-a lasat in pace cateva zile.Habar nu am de unde am capatat-o,de ce s-a oprit tocmai la mine,macar putin mai incolo daca se muta era perfect.Dar nu,a poposit

si asta a fost. Din fericire,am scapat de ea intr-un final.Dar din casa tot nu am iesit.Imi prelungesc vacanta cu inca cateva zile;nu de somn,de dans,sport si gatit.Se vede putin ca a trecut Pastele si iau masuri radicale.Ziua de astazi o fac mai frumoasa pregatind o supa si spre seara,urmarind un film bun.Si radioul imi tine comapnie,plus ca vremea e putin innourata.Dar imi place. Aroma din bucatarie ma atrage destul de tare si ma duce cu gandul la povestile spuse de bunica cand imi gatea ceva.Se pare ca acum a venit si randul meu sa spun o poveste de fiecare data cand gatesc.O poveste placuta,buna si gustoasa,pe care o impart cu voi toti.

A mai trecut o zi.E aproape 6 seara .Un timp pe care nu l-am inteles niciodata pentru ca e prea...rapid ar fi absurd sa ii spun.NU il masor aproape niciodata,dar e mereu prezent.Stie ce fac,unde sunt si de ce.Daca il intreb,nu-mi raspunde.Ma lasa singura si pot sa stau sa astept ore in sir, nu va aparea in fata mea niciodata. Chiar daca am gresit, si pot sa repar, nu va fi la fel.Nu ma atentioneaza cand sunt intr-un impas si nu- mi sufla in ceafa sa ma corecteze.Dar e mereu acolo,in fata sau in spatele meu,nu am de unde sa stiu. Recunosc,am incercat de multe ori sa il prind.Nu mi-a fost usor.Si nici macar acum,nu imi pot da seama daca am reusit sau nu.Stiu,sunt un simplu actor,imi joc rolul si ies din scena,nimic mai mult.Nu aud la final aplauze.Dar undeva in sala,va fi mereu.Ies eu,le fac loc altora si tot asa.Si va fi iarasi acolo. Pot sa fiu cel mai bun alergator,nu m-ar putea contesta nimeni,dar el va fi mai rapid.Imi va da peste nas cand voi fi atat de aproape,ma va bate pe umar si apoi va pleca.Nu ma voi mai putea intoarce vreodata inapoi,la ce am fost sau la ce as fi vrut sa fi fost.Trebuie sa ma multumesc cu cine sunt.Sa mereg inainte,cu el in umbra mea si sa il las sa treaca iar si iar pe langa mine. Il astept la start,il caut,si sper sa il revad la sosire.Dar unde va fi? Ma retrag in soapta,sperand sa rasuflu pentru un moment,dar e chiar acolo.Oh da,ma intorc sa nu il mai vad,dar apoi imi dau seama ca defapt nu l-am vazut niciodata.Nu l-am strigat niciodata,nu l-am iubit sau urat candva.Si poate ca,mi-as dori sa mai ramana uneori,cand totul s-ar incetini si ar iesi la suprafata esenta.Dar ea este bine ascunsa,secretul ei este bine pastrat si doar el stie sa il dezlege. In suspans, nu na pot agata de nimic.Il las sa am doboare,sa treaca mai departe.Nu opun rezistenta,nu am cum sa opun.Doar incerc sa nu ma abat de la drumul meu,insa chiar si asa,tot ma impiedic. Astazi asa,maine la fel,si in final am obosit sa alerg.E mult inainte,poate undeva unde nu voi patrunde niciodata.Doar

las de la sine caci stiu...ca Timpul le rezolva...pe toate.

Nimeni pe drum..

Degeaba plangi suflet ratacit
Nu-i nimeni sa te aline
Degeaba incerci sa lasi in urma
Nu-i loc si pentru tine.

Parca si lacrimile curg
Si-ar vrea ca sa mai stea
Pentru azi,sau alta data
Dar nu acum pe fata ta.

Ca ai acoperit cu mana
Chipul sa nu suspine
A rabufnit deia demult
Oare cand o sa fie bine?

Te-ai asezat in fata ei
Cu ochii inlacrimati
Doresti un semn de mangaiere
Astepti... ai asteptat.

E doar cararea ta in viata
Ce te-ndeamna la mai bine
Dar este atat de greu
S-alegi zambet din suspine.

Ai vrea ca ei sa inteleaga
Ceea ce vrei tu sa fii
Insa,cum stii sa deosebesti
Un mort intre cei vii?

Si te lasi de toti si toate
Pe-al destinului tau val
Candva tot acolo ajungi
E simplu: la final.

Dar tocmai pana acolo
Calea e mai lunga
Firul inca nu s-a tes
Candva,o sa ajunga.

Nici tu nu stii ce sa mai faci
Sa lasi totul in urma
Pe moment la fel ramai
Stai,taci si asculta.

Scrisoare neagra..

Acorduri fine de pian si de vioara
Doar ele ma alina acum ca si prima oara
Atunci erau doar note calde desprinse usor din nori
Acum sunt doar lacrimile ce-mi compun balada in zori.

Si nu pot,chiar daca as vrea
Sa nu incetez sa o ascult
E o linie rupta ce ma trage in trecut
Un sound rece si mut.

Crengile din ploaie le aud cum plang
Suspina,te-ar chema intr-un ultim gand
Frunzele fosnesc si cad la pamant
Te astept la locul nostru,eu acolo sunt.

In rochie de voal urmarind printre ele
Dand totul la o parte,suspinanad printre gene
Dar e frig si ultima suflare imi imgheata
Astazi nu e ieri ci o noua dimineata.

Nu ai putea si nu ai crede ce spun
E doar un sentiment amar,atat de crud.
Aripile durerii mele m-au sfasiat
Pentru noi oare chiar s-a ternminat?

Un simplu ,,Te iubesc" pe o foaie indoita
Vreau sa ti-l trimit..il tin in mana
Nu am curaj sa privesc spre abis
Acolo unde,se pare,povestea noastra s-a scris.

Cu urme fine pe o inima ranita
Rastignesti numai durere doar mie menita
Nu vreau sa o dezleg din leaganul ei negru
Dar e acolo in suflet.. in al lui centru.

Universul meu e acum doar un cavou
E gri,fara culoare cu un inspinat ecou.
Vreau,ma lupt zi de zi sa il uit.
Dar lupta e deja pierduta..am cazut.

Am nevoie de tine ingerul meu pazitor
E tot ce pot sa strig in noaptea care plange
Doar ea e langa mine,in ea ma regasesc
E foaia unde eu ma chinui sa creez.

Degeaba astept,tu nu vei veni
Dar ca mine nimeni nu te va iubi
Nu ai vrut sa mai ramai aici macar o ora
Sa zbori apoi liber in lumea care te adora.

Obisnuita zi de...marti

Daca duminica si luni au mai trecut...ziua de marti a fost,cel putin saptamana asta una pe care eu mi-o voi aduce aminte intr-o nota destul de nostima.
De dimineata,care pentru mine a inceput pe la 9 si15 am tot umblat pe drumuri.Nu pentru cumparaturi sau carti,ci in cautarea sanatatii as putea spune.
O vizita scurta pe la doctor...o ecografie,m-am simtit ca o gravida la control:)) apoi la laboratorul de analize.
Recunosc ca nu mi-a picat bine sa ma tot foiesc peste tot;si,ca sa fie tacamul complet vecinul meu de la parter mi-a aruncat o pastila acra de educatie,pe care dupa parerea lui nu o am, pentru ca nu am inchis usa de pe casa scarii in drum spre centrul orasului. Vezi sa nu!Explicatia mea: Ma grabeam! Replica lui: Respins!.Foarte probabil,daca nu eram mai iute de picior imi arata mie democratie.
Depasind acest moment,hai sa ii zcem mai sifonat,m-am intors acasa invinsa de birocratia sanitara: nu mi-a palcut si nu imi va placea vreodata sa stau cumintica pe un scaunel asteptand sa intru la nenea doctoru'.
Dar toate merg inainte,eu acum savurez un ceai,astept al 3-lea sezon din Supernatural si asa se incheie inca o zi de...marti.Sper ca in film nu sunt episoade cu spitale:))

Poezia din natura

,,Sus pe culme bradul vede
Sub zapada albicioasa
Printre negura se perde
Ca o fantasma geroasa"...
Padurea nu mai e ce-a fost candva.Cararile nu mai sunt strabatute de animale.Nici cantecul pasarilor nu se mai aude.
Si in jur,oriunde ai privi,e acelasi peisaj dezolant si trist.E frig afara si parca se asterne o boare peste pamantul gol.
Doar bradul a mai ramas,impreuna cu alti frati de-ai sai.Din culmi,priveste trist la ce a ramas in urma lor.Nu se mai vad decat niste tulpini diforme rasfirate peste dealuri.Inca se aud drujbele si oamenii care incarca de zor.Crengi rasfirate prin tufisuri,pe carari e ceea ce a ramas in urma lor.
Crunta lor sete de lemn,de nou si de complex,a distrus inca o data o padure.Acum,n u se mai poate numi asa si poate nu va mai fi niciodata.
Fiecare copac taiat insemna candva csa pentru,,Oaspetii caselor noastre,cocostarci si randunele",o gura de aer curat atat de necesara omului.S-au dus si ele,s-au dus de tot.
Degeaba incerci sa inaintezi,te pierzi intre arbori cazuti,crengi despicate si lasate in urma.Si uneltele au fost lasate la voia intamplarii;topoare,drujbe,zac intre gramezi de rumegus si parca asteapta sa mai reteze ceva.
Din pacate nu mai au ce.Dintr-un puiete mic,in ani de zile ar creste un brad falnic,ce ne-ar da noua aer curat pe care il respiram cu atata placere,dar pe care il risipim cu atata nepasare si de multe ori cu buna stiinta.
Acum devine greu,e inecacios si rarefiat.Si poate ne intrebam cadva:
,,Unde e aerul curat pe care ne place sa-l simtitm,care ne aduce aminte de copilarie,de excursiile noastre si de povestile bunicii?".Unii ar da din umeri,desi se fac partasi la aceasta defrisare in masa cu buna stiinta.Altii ar evita subiectul,e mai frumos mirosul banilor decat cel al padurii.
Dar problema ramane,si va rmane mult timp pe buzele tuturor.Un copac azi,unul maine si tot asa.E greu ed crezut ca locul in care acum sunt doar niste umbre,candva a fost padure,candva a fost viata.
Dar eforturile unora de a salva ce a mai ramas, e din pacate doar o picatura intr-un ocean.Candva oxigen,acum o ramasita,candva cantec de pasari,acum vazduh pustiu.

Si vorbele ei sunt ca niste spini ce te inteapa drept in fata
Paraca a uitat de tot..de sarutul cald de dimineata
Si nu-ti vine sa crezi ca a ajuns asa
Ca e totusi aceeasi.ce sta acum in fata ta.

Nu ai curaj sa o apropii nici sa o iei de mana
Ramai in loc si o simti cum suspina
Oftatul greu si a ei vorba grea
Te-a ranit,simti cum inima nu mai vrea.

Si lacrima apasa din ochii tai caprui
Ai vrea s-auzi atat: ,,Iarta-ma pui"
Dr nici nu se gandeste sa iti intoarca jocul
Iubirea nu-i un ban,iubirea e norocul.

Pe care tu nu-l ai,sau l-ai pierdut de mult
Astazi este doar un sound rece si mut
Preferi sa pleci,sa lasi totul in urma
Nu mai vrei nici macar o strangere de mana.

Afara ploua greu se lasa inserarea
Si alegi la malul ei,sa intalnesti doar marea
Mereu te-a ascultat,printre valuri si ruine
Si ai plans de-atatea ori sperand in mai bine.

Si o vezi frumoasa,alba ca o mireasa
Iar stancile ascunse ale valurilor casa
Pe tarmul aspru,plangand te-ai asezat
Nu ai schitat vreun gest,doar ai asteptat.

Norii reci din departare schiteaza chipul ei
Te-ascunzi sa n-o mai vezi,cu tine sa n-o iei
Te-ncredintezi in mare atat ai mai facut
Singur ai plecat.. atunci nu te-a durut.

Dar in fiecare seara,cand te joci cu stele
Desi pare cam greu,ea e una dintre ele.
Si o furi din bolta,o-asterni in val de ceata
Caci ea in cer va fi,a ta vesnic mireasa.

Printre aceleasi vechi ruine
Ma pierd si acum
Si fara sa vreau,am ajuns
La fel,pe-acelasi vesnic drum.

Si e noapte e frig si as vrea
Sa ploua putin,sa imi spele jalea.
Dar parca aud stropii cum vin inspre mine
Si aduc cu ei vantul rece de azi,de maine.

Ma lipesc de zid,e ud ca si mine
Tremur,suspin,nu mi-e bine.
Imaginea mea se pierde usor in zare
E intuneric si-as avea nevoie de-o raza de soare.

Intr-un ochi de apa vad un chip rebel
Ce-si inalta gandul printre spini la cer
Ochii nu pot sa priveasca,e doar o oglinda
Era si a mea dar acum e stinsa.

Si bucata mea de vis e doar o amintire
Se stinge,rasfrange..spre dulcea nemurire.
Doar ploaia-mi spala fata ascunsa de durere
Nu mi-a ramas nimic..macar o revedere.