Inima in buzunar

Gandindu-ma intr-o zi  la o ecuatie ce parea destul de complicata,m-am gandit ca nu doar cifrele sunt cele care ne pun deseori in incurcatura.Orice lucru,moment sau om,are un numar,sau ceva doar al sau,ce asteapta sa fie descoperit.Lasand foaia pe care nu m-am putut abtine sa o desenez,am inceput sa caut un raspuns.Nu stiam exact de unde sa incep,si cred ca nicio formula geniala nu m-ar fi ajutat.
Am pornit  deci o conversatie cu cea mai buna indrumatoare a mea.E micuta,incape intr-un buzunar si mereu imi preda cate ceva.

Trebuie sa recunosc ca se mai supara pe mine si ma mustreaza cand gresesc,dar m-a trecut cu brio prin multe teste.M-am bazat pe cunostintele ei adunate in ani de experienta:)).Ca sa fiu mai concisa,mi-am intrebat inima unde sa incep cautarea ecuatiei mele.
Nu am primit un raspuns kilometric,nici macar un cuvant nu mi-a soptit.Nu e prea cinstit,corect?!Dar mi-a dat un indiciu:gandul.Am mers pe firul lui si nu m-a condus la nicio carte prafuita.Am ramas putin uimita,am zambit,dar nu am renuntat.
Apoi,intr-un moment cheie,am gasit.In sfarsit,am aflat ca defapt,ecuatia mea e insasi viata,dictata de inima,ganduri,minte.Nu stiu daca am pus ordinea corecta,dar in amestec,ar trebui sa iasa ceva bun:d
I-am multumit,am promis ca voi fi un invatacel mai bun si sper sa trec:)

O singura noapte

E tarziu,inca nu am adormit.Linistea nu mai e demult ceva ce sa  ma linisteasca.Aud clar,trenul.Oare mai e cinva la ora asta?!Poate cineva ratacit printre geamurile unui vagon gol.Il aud doar,in timp ce stau linistita si astept sa adorm.
Maine e o noua zi,o noua zi in care si eu voi porni la drum.Un drum lung,asi crede,insa nu se stie niciodata pana unde tine cu adevarat calea.Stelele sunt palide,vantul e trist.Caut cu ochii mintii,privirea

si mana ta de care sa ma sprijin.Ma simt goala pe dinauntru.Dar  de ce?
Soarele ne va mangaia chipul amortit,si ne va aminti cu umbre blande cat de frumos este sa ne stim unul langa altul.Cu palma tremuranda,te caut,sper sa iti intalnesc atingerea atat de dulce si draga.Dar  tot ce pot simti este doar o boare tacuta.Si obisnuiam sa iti cunosc fiecare gest,sa adorm langa umarul tau,sa dezmierd la nesfarsit acei ochi albastri,ce au dat culoare lumii mele.
Dar noaptea ne desparte,nici zorii nu imi ingaduie un zambet.Rasaritul crud,imi aduce aminte de noi.Orele au trecut greu,minutele parca nu mai voiau sa treaca.Ma dezmortesc cu greu din visul viu.Valtoarea realitatii e o furtuna apriga.Trupul e intact,sufletul ravasit.Oare am castigat?
Am un fir al timpului,pe care sa imi tes viata.Ma prind acum de mana ta si pornesc prin intuneric,un intuneric in care vreau sa intalnesc lumina.Nu tin cont de timp,ci doar de o singura noapte.