Iubesc atat de mult parul cu mireasma de flori..iubesc degetele subtiri cu aroma de caise dulci.Dar iubesc inca,asa cum indrageam candva, aleea unde obisnuiam sa ne plimbam nepasatori dar veseli.Imi petrec adesea timpul,cateodata doar cu gandul,si caut dimineata de inceput.
Rasaritul e fraged,aerul ma indeamna sa visez,sa prind aripi nebanuite.E devreme,iar secundele roiesc in jurul meu, pregatindu-ma pentru nou.Soarele imi zambeste si imi mangaie cu blandete chipul amortit,dar tanar.
Lumina senina se rasfrange printre suvite castanii,dezordonate.Zambesc si imi acopar vesel ochii albastri,cruzi.Oamenii par morocanosi,dar eu sunt optimista.Cuprind in palma o floare E simpla si frumoasa.
Imi apropii incet nasul de petalele ei proaspete.E atat de bine!

E greu de crezut,dar inca imi e dor.Si ma gandesc adesea,oare ce mai faci?Bine,rau...e greu de spus.Nu esti aici si nu  imi este usor deloc.Insa,am invatat sa castig cu modestie,sa pierd cu demintate.
Ma intreb,oare ti-ai dori sa ma simti?adormind pe umarul tau,cautnd privirea ta blanda,mangaind obrazul tau cald?
Printre picaturile de cafea si fum ma caut pe mine.Am uitat de soaptele frumoase si simple  pe care obisnuiam sa le rostim cu emotie.Ascult melodia noastra.Seara e atat de frumoasa!Dar nu e la fel fara tine.Iti scriu timid,stiu,e inutil.Insa cerul citeste senin un sentiment curat.
Poate va grava cu praf de stele langa fereastra ta..din inima mea pentru lacrima ta...