Umbra

Note grave,se acorda pe o voce trista,plina de intelesuri transparente.Fiecare cuvant parca e scris pentru noi,sau pentru tine.Cu greu,il rostesc,fara sa incerc vreo remuscare.Dar pianul m-a acompaniaza atat de placut....
E sumbra atmosfera,lumina nu se mai desluseste.Se resfrange doar in  forme ce reies din mintea mea.Si ea s-a facut praf de atatea regrete,de atatea furtuni si ploi..Parca aud noaptea cum plange,cum ma cheama la ea.Sa o urmez?Nici eu nu stiu.
Stiu doar ca e intuneric si ca printr-o raza vie,te intrevad in ceata.Oare,mi se pare numai?De atins,nu indraznesc,raman aici.
Ma vezi,cu sufletul ingenunchiat,cu ochii doua cascade negre...Te apropii,incet si surd.Nu stiu cum,de unde atata putere,sa ma iei de mana,sa imi mangai chipul ravasit.Atingerea ta,ma infioara si nu reactionez.M-ai deconectat de la tot...Imi ridici privirea dintre ciulinii sortii.Te vad,putin mai clar.
Fara un gest,imi atingi buzele ce-ti duceau un strasnic dor.Inima ti-o simt..bate mai tare si nu ai cum sa ma minti..Acum,si cerul imi e martor.Pentru o clipa,norii mei s-au rasfirat,iar seninul prindea culoare.
Dar ai ales.... sa ma privesti si atat.Mi-ai transformat imbratisarea in surghiu,iar sufletul intr-o fecioara rastingnita.Nici macar nu ai privit inapoi...oglinda s-a spart,coiburile inteapa si dor.Glas nu mi-a ramas,dar un gand te va aduce mereu la mine,in acele nopti cu sopate reci.Nu te arati,dar intre ele ai ales sa ramai undeva in spate,ca  o umbra