Ma uit la poza ta si as vrea Sa pot sa te ating,sa fiu cumva Undeva acolo intr-un mediu absurd Macar sa pot sa te aud. Sa o strang la pipept,sa o imbratisez E putin ciudat,oare nu gresesc? Asa simt eu,e normal sau nu Te vad in umbre,mai mult alb si negru. Ai un zambet cald captat de o lentila Si asa ramai pana de dezbina Privind la aparente pare chiar banal Sa ramai mareu asa inchis intr-un fundal. Ma imaginez, ca stau langa tine In acelasi loc, te simt lang mine Nu poti sa imi daruiesti,decat o pierduta privire Eu ti-as putea da sentimente fine. Nu le-as schita pe foaie ar fi prea abstract Nici in batai de ceas..tic-tac tic-tac Dar le-as pune undeva,tu mereu sa revii In rama sufletului,defapt a inimii..

In bucatarie

Dupa ce am sarbatorit Pastele intr-un mare fel,alaturi de prietenii in a caror companie ma simt minunat,m-am linistit acasa pentru putin timp.Cel putin asa credeam eu.Ziua de luni m-a prins putin cam sifonata prin oras,inca de dimineata fiind in priza.Somnoroasa fiind,am incurcat putin drumul spre casa,dar m-am redresat repede. Rapid un dus,si fara prea multe discutii in pat.La somn cu mnine;;).Nu mai stiu cat era ceasul,oricum nu-mi pasa.M-am trezit dupa-amiaza,dornica de o plimbare revigoranta,in parc de ce nu. Spre dezamagirea mea,nu am mai iesit nicaieri.O alergie s-a lipit de mine de duminica si nu m-a lasat in pace cateva zile.Habar nu am de unde am capatat-o,de ce s-a oprit tocmai la mine,macar putin mai incolo daca se muta era perfect.Dar nu,a poposit

si asta a fost. Din fericire,am scapat de ea intr-un final.Dar din casa tot nu am iesit.Imi prelungesc vacanta cu inca cateva zile;nu de somn,de dans,sport si gatit.Se vede putin ca a trecut Pastele si iau masuri radicale.Ziua de astazi o fac mai frumoasa pregatind o supa si spre seara,urmarind un film bun.Si radioul imi tine comapnie,plus ca vremea e putin innourata.Dar imi place. Aroma din bucatarie ma atrage destul de tare si ma duce cu gandul la povestile spuse de bunica cand imi gatea ceva.Se pare ca acum a venit si randul meu sa spun o poveste de fiecare data cand gatesc.O poveste placuta,buna si gustoasa,pe care o impart cu voi toti.

A mai trecut o zi.E aproape 6 seara .Un timp pe care nu l-am inteles niciodata pentru ca e prea...rapid ar fi absurd sa ii spun.NU il masor aproape niciodata,dar e mereu prezent.Stie ce fac,unde sunt si de ce.Daca il intreb,nu-mi raspunde.Ma lasa singura si pot sa stau sa astept ore in sir, nu va aparea in fata mea niciodata. Chiar daca am gresit, si pot sa repar, nu va fi la fel.Nu ma atentioneaza cand sunt intr-un impas si nu- mi sufla in ceafa sa ma corecteze.Dar e mereu acolo,in fata sau in spatele meu,nu am de unde sa stiu. Recunosc,am incercat de multe ori sa il prind.Nu mi-a fost usor.Si nici macar acum,nu imi pot da seama daca am reusit sau nu.Stiu,sunt un simplu actor,imi joc rolul si ies din scena,nimic mai mult.Nu aud la final aplauze.Dar undeva in sala,va fi mereu.Ies eu,le fac loc altora si tot asa.Si va fi iarasi acolo. Pot sa fiu cel mai bun alergator,nu m-ar putea contesta nimeni,dar el va fi mai rapid.Imi va da peste nas cand voi fi atat de aproape,ma va bate pe umar si apoi va pleca.Nu ma voi mai putea intoarce vreodata inapoi,la ce am fost sau la ce as fi vrut sa fi fost.Trebuie sa ma multumesc cu cine sunt.Sa mereg inainte,cu el in umbra mea si sa il las sa treaca iar si iar pe langa mine. Il astept la start,il caut,si sper sa il revad la sosire.Dar unde va fi? Ma retrag in soapta,sperand sa rasuflu pentru un moment,dar e chiar acolo.Oh da,ma intorc sa nu il mai vad,dar apoi imi dau seama ca defapt nu l-am vazut niciodata.Nu l-am strigat niciodata,nu l-am iubit sau urat candva.Si poate ca,mi-as dori sa mai ramana uneori,cand totul s-ar incetini si ar iesi la suprafata esenta.Dar ea este bine ascunsa,secretul ei este bine pastrat si doar el stie sa il dezlege. In suspans, nu na pot agata de nimic.Il las sa am doboare,sa treaca mai departe.Nu opun rezistenta,nu am cum sa opun.Doar incerc sa nu ma abat de la drumul meu,insa chiar si asa,tot ma impiedic. Astazi asa,maine la fel,si in final am obosit sa alerg.E mult inainte,poate undeva unde nu voi patrunde niciodata.Doar

las de la sine caci stiu...ca Timpul le rezolva...pe toate.

Nimeni pe drum..

Degeaba plangi suflet ratacit
Nu-i nimeni sa te aline
Degeaba incerci sa lasi in urma
Nu-i loc si pentru tine.

Parca si lacrimile curg
Si-ar vrea ca sa mai stea
Pentru azi,sau alta data
Dar nu acum pe fata ta.

Ca ai acoperit cu mana
Chipul sa nu suspine
A rabufnit deia demult
Oare cand o sa fie bine?

Te-ai asezat in fata ei
Cu ochii inlacrimati
Doresti un semn de mangaiere
Astepti... ai asteptat.

E doar cararea ta in viata
Ce te-ndeamna la mai bine
Dar este atat de greu
S-alegi zambet din suspine.

Ai vrea ca ei sa inteleaga
Ceea ce vrei tu sa fii
Insa,cum stii sa deosebesti
Un mort intre cei vii?

Si te lasi de toti si toate
Pe-al destinului tau val
Candva tot acolo ajungi
E simplu: la final.

Dar tocmai pana acolo
Calea e mai lunga
Firul inca nu s-a tes
Candva,o sa ajunga.

Nici tu nu stii ce sa mai faci
Sa lasi totul in urma
Pe moment la fel ramai
Stai,taci si asculta.

Scrisoare neagra..

Acorduri fine de pian si de vioara
Doar ele ma alina acum ca si prima oara
Atunci erau doar note calde desprinse usor din nori
Acum sunt doar lacrimile ce-mi compun balada in zori.

Si nu pot,chiar daca as vrea
Sa nu incetez sa o ascult
E o linie rupta ce ma trage in trecut
Un sound rece si mut.

Crengile din ploaie le aud cum plang
Suspina,te-ar chema intr-un ultim gand
Frunzele fosnesc si cad la pamant
Te astept la locul nostru,eu acolo sunt.

In rochie de voal urmarind printre ele
Dand totul la o parte,suspinanad printre gene
Dar e frig si ultima suflare imi imgheata
Astazi nu e ieri ci o noua dimineata.

Nu ai putea si nu ai crede ce spun
E doar un sentiment amar,atat de crud.
Aripile durerii mele m-au sfasiat
Pentru noi oare chiar s-a ternminat?

Un simplu ,,Te iubesc" pe o foaie indoita
Vreau sa ti-l trimit..il tin in mana
Nu am curaj sa privesc spre abis
Acolo unde,se pare,povestea noastra s-a scris.

Cu urme fine pe o inima ranita
Rastignesti numai durere doar mie menita
Nu vreau sa o dezleg din leaganul ei negru
Dar e acolo in suflet.. in al lui centru.

Universul meu e acum doar un cavou
E gri,fara culoare cu un inspinat ecou.
Vreau,ma lupt zi de zi sa il uit.
Dar lupta e deja pierduta..am cazut.

Am nevoie de tine ingerul meu pazitor
E tot ce pot sa strig in noaptea care plange
Doar ea e langa mine,in ea ma regasesc
E foaia unde eu ma chinui sa creez.

Degeaba astept,tu nu vei veni
Dar ca mine nimeni nu te va iubi
Nu ai vrut sa mai ramai aici macar o ora
Sa zbori apoi liber in lumea care te adora.