Stau in oglinda si ma privesc.Aparent,totul e asa cum stiu eu,cum am lasat si cum cunosc.Insa,de multe ori,nu ma pot opri din plans,privind in adancul meu.Cat de mult,m-am schimbat defapt.Aceasta privire launtrica,nu mi-o da o bucata de sticla,in fata careia stau acum.
Am incercat mereu,sa fiu eu,asa cum imi place cel mai mult.Dar,timpul mi-a demonstrat,prinzandu-ma adesea in mrejele sale umbroase,ca nu sunt doar eu.Si ca,fiecare om,care va trece pa langa mine,poate avea un cuvant de spus..cu mine,sau despre mine.
Fara sa imi imaginez,am intrat intr-un miraj.Compus din umbre,trairi,vieti si oameni.De la fiecare,am invatat sau am preluat cate ceva.Poate,si un simplu gest,sau  mai multe.Acum fac parte din mine.Sunt petale delicate,dintr-o floare uscata,cu o aroma timpurie.