My glass...

Stau in pat si ascult o melodie.Recunosc ca astept ceva sau poate pe cineva.Pe tine?Parca vreau,astept sa sune telefonul.Nu stiu,oarecum mi-e dor sa aud o voce cunoscuta,dar totusi rece si straina care ma deconecta.
Ma rog in gand sa treaca secundele.Aceleasi pe care candva numaram cu tine,pe care le uram cand nu erai aici .Dar te-ai schimbat,simt ca nici timpul nu mai e la fel..defapt eu nu mai sunt la fel.
Oglinda mea ma cunoaste cel mai bine ,imi stie toate secretele .Zilele si noptile mele simt lipsa ta.
Dar...privesc inainte.Aceeasi oglinda sparta pe care imi placea sa o numesc candva suflet

Daca as fi stiut de atunci ce inseamna un spin de sticla infipt in suflet n-as fi acum aici.Dar au trecut si acele prime clipe camuflate dupa o perdea gri.Nu mai aud aceleasi vorbe de fum,nici ecoul tau surd.Tu insuti esti efemer si gol,al carui destin se rastigneste de propriul ideal.
Si odata rupt,mergi fara directie pe drumuri candva stiute batatorind aceleasi urme seci.Decorul e banal cu forme incetosate,iar tu hoinaresti in cautarea raspunsului deja stiut.Vrei sa stii,incerci sa cauti ceva ce s-a pierdut demult in norii de toamna.
Din nou singur,incerci sa te trezesti dar e prea tarziu caci doar a fost...