Ne tinem de mana prin frigul de afara si gonim printre fulgii efemeri.Abia ne privim,suntem evazivi.Zambim,dar stim.... ca ar curge lacrimi,daca s-ar putea.
Timid,privesc chipul tau imbujorat.Imi zambesti.Asa,exact cum il stiu eu,surasul,a ramas la fel.Nu ezit sa il sarut.Si cuvintele se revasrsa,fara un inceput sau vreun sfarsit anume.Unde oare am ramas?Nici poetii nu stiu sa spuna.
Ceasul e doar un artificiu,nu tinem cont de el.Noaptea,e partasa la intrevederea noastra.Am atatea sa iti spun,dar tacerea m-a pecetluit.Stiu ca zorii vor veni sa intampine o noua dimineata.Privirile au ars,saruturile s-au uscat,mainile s-au despartit.Zapada s-a asternut frumos,dar pe cerul meu,sunt doar nori grei de furtuna.Am sa plec din nou,ai sa pleci din nou.O sa ne ducem,oare dorul?
Acasa,acum fara tine,imi inramez franturile ce au ramas intre noi.Esti pe drum,dar nu pe drumul ce te aduce la mine.Ai plecat in lumea care te adora,iar eu sunt aici in tacere.
Imi doresc sa fii bine,sa ne revedem cu bine,mai frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu