O singura noapte

E tarziu,inca nu am adormit.Linistea nu mai e demult ceva ce sa  ma linisteasca.Aud clar,trenul.Oare mai e cinva la ora asta?!Poate cineva ratacit printre geamurile unui vagon gol.Il aud doar,in timp ce stau linistita si astept sa adorm.
Maine e o noua zi,o noua zi in care si eu voi porni la drum.Un drum lung,asi crede,insa nu se stie niciodata pana unde tine cu adevarat calea.Stelele sunt palide,vantul e trist.Caut cu ochii mintii,privirea

si mana ta de care sa ma sprijin.Ma simt goala pe dinauntru.Dar  de ce?
Soarele ne va mangaia chipul amortit,si ne va aminti cu umbre blande cat de frumos este sa ne stim unul langa altul.Cu palma tremuranda,te caut,sper sa iti intalnesc atingerea atat de dulce si draga.Dar  tot ce pot simti este doar o boare tacuta.Si obisnuiam sa iti cunosc fiecare gest,sa adorm langa umarul tau,sa dezmierd la nesfarsit acei ochi albastri,ce au dat culoare lumii mele.
Dar noaptea ne desparte,nici zorii nu imi ingaduie un zambet.Rasaritul crud,imi aduce aminte de noi.Orele au trecut greu,minutele parca nu mai voiau sa treaca.Ma dezmortesc cu greu din visul viu.Valtoarea realitatii e o furtuna apriga.Trupul e intact,sufletul ravasit.Oare am castigat?
Am un fir al timpului,pe care sa imi tes viata.Ma prind acum de mana ta si pornesc prin intuneric,un intuneric in care vreau sa intalnesc lumina.Nu tin cont de timp,ci doar de o singura noapte.