Cand eram mica stateam de multe ori pe ganduri.Ma intrebam de ce rasare soarele,de ce sclipesc stelele.Dar cel mai des m-am intrebat: De ce se despart oamenii?Vedeam cupluri in fiecare zi care isi spueau ,,adio",sufereau si se indepartau.Nu intelegeam de ce.
Eram convinsa ca oamenii sunt facuti din iubire si pentru ea.De ce lacrimi pe obraz,piese triste si balade indoliate spuse in soapta in simturi reci?
Apoi,am inteles cu greu ca nimic nu e ceea pe pare.Poate ca cel de langa noi pe care il vedem cateva fractiuni de secunda plange sau rade;acum e aici atunci va fi acolo si tot asa.Niciodata timpul nu se va mai intoarce sa ne spuna unde am gresit,de ce am ajuns aici.Caci insasi timpul e un actor prea grabit,scena e a lui,iar noi suntem umbre efemere intr-un infinit.
Chiar si in aceasta clipa,cineva plange,cineva rade.Un baiat isi strange iubita la piept si ii promite ca este acolo pentru ea,iar altul pleaca lasand in urma zeci de urme reci si fluturi de hartie.
Iubim pentru a fi iubiti.Suferim,cineva sufera in urma noastra,chiar daca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu