Stateam azi si ma-ntrebam:ce ramane in urma?In urma mea,a noastra?.Poate multe....sau poate nimic.Ar fi dureros sa nu ramna nimic nu?Asa e.Stateam si ma intrebam ce ramane acum? Cand...sufletul e confuz...cand nu stie,ce e bine ce e rau.
In fiecare zi,incerc sa ma gandesc....oare in timp,ce va ramane?.Imi amintesc de momentele placute si cele mai putin placute din ultima perioada.Hmmm.....nu le-as pune chiar in balanta,dar totusi risc.
Trag aer in piept,stiind ca urmeaza un moment dificil;ratiunea si inima imi sunt martore.Daca aleg cu ratiunea,poate uit dulceata fiecarui moment,dar inima.....inima mea nebuna ar alege fara sa se-ntrebe de doua ori.Si-atunci,in ultimul moment,mi-am dat seama de un lucru:nu pot alege numai eu.Am pus in balanta inima dar jumatate nu e a mea,e a celui ce vrea s-o completeze.
Am zambit optimst,am pus totul asa cum era la inceput si....astept.Doar asteptarea,mmediatrea impreuna cu inima si ratiunea,vor ajuta la luarea unei decizii....si cu toate astea indraznes a-ntreba:ce-a ramas in urma mea???
Sper sa fiu mai chibzuita cand voi lua o decize importanta....pentru ca,vezi tu;nu se stie niciodata
RăspundețiȘtergere