Se asterne bruma peste zilele insorite.........acele zile in care nu conta decat distractia,soarele si gustul dulce al inghetatei cu cirese.
Acum,cand ma intorc in prezent,vad doar o umbra din acea vara,acea vara care tocmai a trecut.Nu voi mai vedea pentru o lunga perioada,nicio umbreluta vesela,nicio seara calda de vara,si nici soarele care,de obicei apunea printrre copacii semeti din parc.
Covoare lungi si presarate cu frunze cafenii,incrustate cu pietre de septrembrie.....le iau incet,incet locul.
Trec pe aleea,pe care odinioara obisnuiam sa alerg printre flori...si vad doar o alee mohorata.
Fara flori,fara pasari,fara vara.......parcul e trist.Ma asez pe o banca si privesc.Privesc in gol.As vrea sa mai vad vara,care tocmai a trecut.dar stiu ca nu se poate.
Vantul,ce pana ieri ne imbia cu adieri calde,nu mai e.Doar un vant trist si ratacit printre frunze.Frunzele,cad,usor purtatae pe aripile unei adieri reci,fara glas.
Doar asta a ramas.
Parca,in departare se aude o balada.O balada,rece .........cantata de Toamna.Aceasta printesa canta armonios,printre frunzele cafenii,o balada numai de ea stiuta.
Cerul,plange.Soarele s-a ascuns in valurile norilor plumburii si grei.
Doar o raza,se mai arata usor,dar fara stralucire.
Si cerul plange,si natura plange,si vantul plange dupa vara.......insa.......fara raspuns.